Este vorba de normele de aplicare ale art 295 din Noul cod fiscal si au fost publicate in MOF 26 din 14.01.2016 – O 4147/2015 .
Acest art. 295 din codul fiscal prevede ca sunt scutite de taxă următoarele:
a) livrarea de bunuri care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;
2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;
4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
– pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de producţie la continent;
– pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de producţie;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
– pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 336 pct. 3 de la titlul VIII;
– pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România şi definită prin norme;
b) livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);
c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 296;
e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
Prin acest Ordin 4147 se stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute mai sus după caz, procedura şi condiţiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.
Iata mai jos continutul normelor :
(1) Plasarea bunurilor în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal şi livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală.
(2) Prestările de servicii menţionate la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal asupra bunurilor aflate încă în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislaţia vamală.
(3) Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de bunuri plasate în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal va fi justificată cu:
a) contractul încheiat cu titularul regimului sau cu beneficiarul;
b) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
c) documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau în unul dintre regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau prestării.
(4) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri, se justifică de persoana impozabilă care facturează transportul, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b) contractul încheiat cu beneficiarul;
c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal;
d) documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz.
(5) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este în România şi beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită, acesta justifică scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport, cu:
a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b) contractul încheiat cu prestatorul;
c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal;
d) documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului aferent livrărilor prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7din Codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;
b) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
c) documentele din care să rezulte că sunt servicii accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal.
(7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente:
a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;
b) factura emisă de prestator;
c) documentele din care să rezulte că serviciile sunt accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1,2 şi 4-7 din Codul fiscal.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;
b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii efectuate sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal.
(9) Dacă locul altor servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită de taxă, pe baza următoarelor documente:
a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;
b) factura emisă de prestator;
c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7din Codul fiscal.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
Art. 2.
(1) Prin plasare în zona liberă/antrepozitul liber se înţelege introducerea de bunuri comunitare şi necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber în vederea depozitării şi comercializării ulterioare, dacă sunt înscrise în evidenţa operativă prevăzută la cap. V din Normele tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere şi antrepozitele libere, aprobate prin Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 7.394/2007, denumite în continuare Normele tehnice.
(2) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) din Codul fiscal, în cazul bunurilor necomunitare, sunt scutite de TVA:
a) plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber. Justificarea scutirii de TVA la introducerea bunurilor necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber se realizează de operatorii zonelor libere/antrepozitelor libere cu documentele prevăzute în secţiunea 8.1 a Normelor tehnice, de exemplu, CMR, foaie de parcurs, bon de livrare, manifest, notă de livrare sau mesaj informatic, cu condiţia ca acestea să furnizeze toate informaţiile necesare identificării mărfurilor, precum şi prin documentele vamale existente la plasarea acestor mărfuri în zona liberă/antrepozitul liber, în cazul în care aceste documente există. Documentele prezentate de către operatori vor fi diferite în funcţie de specificul fiecărei operaţiuni şi de modul de transport al bunurilor;
b) livrările efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber. Furnizorii justifică scutirea de TVA cu informaţiile înscrise în evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice şi care atestă faptul că bunurile nu au fost puse în liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.
(3) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal în cazul bunurilor comunitare care sunt transportate din alt stat membru în zona liberă/antrepozitul liber, este scutită de TVA achiziţia intracomunitară de bunuri cu condiţia ca persoana care realizează achiziţia intracomunitară de bunuri să facă dovada, în termen de maximum 90 de zile de la data la care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare, că bunurile respective au fost livrate intracomunitar în regim de scutire de TVA conform art. 294 alin. (2) din Codul fiscal sau au fost exportate în regim de scutire de TVA conform prevederilor art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal. Operaţiunea constând în livrarea intracomunitară a bunurilor sau în exportul bunurilor trebuie realizată de persoana care a achiziţionat intracomunitar bunurile respective. Nu se aplică scutirea de TVA pentru alte livrări ulterioare achiziţiei intracomunitare ale bunurilor respective decât livrarea intracomunitară sau exportul.
(4) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, în cazul bunurilor comunitare transportate din România în zona liberă/antrepozitul liber, sunt scutite de TVA numai livrările efectuate în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) sau la art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, de către persoana care le-a plasat în zona liberă/antrepozitul liber. Scutirea de TVA se justifică cu:
a) evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice;
b) documentele prevăzute de ordinul ministrului finanţelor publice privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) -i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru justificarea scutirii de TVA prevăzute de art. 294 alin. (2), respectiv art. 294 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal pentru livrarea intracomunitară de bunuri şi pentru export.
(5) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru servicii prestate asupra bunurilor aflate în zona liberă/antrepozitul liber se aplică pentru următoarele servicii:
a) transportul de bunuri în interiorul zonei libere/antrepozitului liber;
b) serviciile accesorii transportului de bunuri efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber;
c) serviciile menţionate în anexa nr. 2, efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber.
(6) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (5) se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:
a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b) contractul încheiat pentru prestarea serviciilor;
c) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport;
d) documentele pe baza cărora s-a făcut plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber şi/sau care sunt înscrise în evidenţele operative ale operatorilor în conformitate cu secţiunile 8.1 şi 8.2 ale Normelor tehnice sau, după caz, copii de pe acestea.
(7) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru prestările de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:
a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b) documentele din care să rezulte că serviciul prestat este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal;
c) documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport.
(8) În situaţiile prevăzute la alin. (6) şi (7), dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
Art. 3.
(1) Conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:
a) pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, precum şi pentru cele care sunt incluse şi în lista menţionată la alin. (3), orice locaţie situată în România, definită ca antrepozit fiscal în sensul art. 336 pct. 3 din Codul fiscal;
b) pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locaţie situată în România şi definită ca atare prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:
a) livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;
b) livrările de bunuri efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1), atât timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Produsele accizabile rezultate în urma producţiei în antrepozitele fiscale definite la art. 336 pct. 3 din Codul fiscal sunt bunuri aflate în regim de antrepozit de TVA;
c) prestările de servicii care sunt aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau care sunt efectuate în locaţiile enumerate la alin. (1), pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;
d) serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor lit. a)-c), în baza art. 296 din Codul fiscal;
e) importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 293 alin. (1) id_link=5288595;lit. a) şi a art. 295 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal.
(3) Plasarea în regimul de antrepozit de TVA prevăzut la alin. (1) lit. b) se limitează la bunurile care se încadrează la următoarele coduri NC definite la art. 266 alin. (1) pct. 9 din Codul fiscal:
Nr. crt. /Bunuri/ Cod NC
1. Cartofi 0701
2. Măsline 0711 20
3. Nuci de cocos, nuci de Brazilia şi anacard 0801
4. Alte fructe cu coajă lemnoasă 0802
5. Cafea neprăjită 0901 11 00
0901 12 00
6. Ceai 0902
7. Cereale 1001-1005
1007-1008
8. Orez decorticat 1006
9. Seminţe, fructe şi seminţe oleaginoase (inclusiv seminţele de soia) 1201-1207
10. Uleiuri şi grăsimi vegetale şi fracţiunile acestora, brute, rafinate, dar nemodificate din punct de vedere chimic 1507-1515
11. Zahăr brut 1701
12. Cacao boabe şi brizuri de boabe, crude sau prăjite 1801 00 00
13. Uleiuri minerale (inclusiv propanul şi butanul, precum şi uleiuri brute de petrol) 2709 00
2710
2711 12
2711 13
14. Produse chimice în vrac Capitolele 28 şi 29
15. Cauciuc, sub forme primare sau de plăci, foi sau benzi 4001
4002
16. Lână 5101
17. Argint 7106
18. Platină (paladiu, rodiu) 7110 11 00
7110 21 00
7110 31 00
19. Cupru 7402 00 00
7403
7405 00 00
7408
20. Nichel 7502
21. Aluminiu 7601
22. Plumb 7801
23. Zinc 7901
24. Staniu 8001
25. Indiu ex. 8112 92
ex. 8112 99
(4) Regimul de antrepozit de TVA nu se aplică pentru bunurile destinate livrării cu amănuntul, cu excepţia:
a) bunurilor livrate de magazinele duty-free, conform art. 158 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în cazul în care aceste livrări sunt scutite de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
b) bunurilor livrate de persoane impozabile călătorilor de la bordul navelor sau aeronavelor, pe durata zborului sau a călătoriei pe mare, în cazul în care locul sosirii este situat în afara Uniunii Europene;
c) bunurilor a căror livrare este scutită de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. j) -m) din Codul fiscal.
(5) În cazul prestărilor de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c) care sunt efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), scutirea de taxă se limitează la serviciile enumerate în anexa nr. 2, în condiţiile în care nu conduc la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, cu excepţiile prevăzute în cadrul anexei nr. 2.
(6) Scutirile menţionate la alin. (2) sunt provizorii şi vor deveni definitive pentru operaţiunile ce precedă:
a) livrarea de bunuri, efectuată cu plată, care se efectuează în timp ce bunurile sunt supuse în continuare regimului de antrepozit de TVA;
b) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA, de către persoana impozabilă în cadrul unei livrări cu plată a acestor bunuri;
c) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA de către proprietarul acestora, independent de orice tranzacţie comercială, în cadrul:
1. unui transfer menţionat la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal; sau
2. transportului sau expedierii acestor bunuri în afara Uniunii Europene, efectuate de către proprietar sau în contul acestuia.
(7) În cazul în care, independent de o tranzacţie comercială, bunurile sunt scoase din regimul de antrepozit de TVA de către proprietar sau în contul acestuia şi rămân în România sau fac obiectul unei operaţiuni prevăzute la art. 270 alin. (12) lit. g) şi h) din Codul fiscal, se aplică taxarea pentru următoarele operaţiuni:
a) plasarea bunurilor în regim de antrepozit de TVA, precum şi serviciile prevăzute la alin. (2) lit. c), prestate către proprietar, în cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată efectuată de proprietar în timp ce se aflau în regimul de antrepozit de TVA;
b) livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c), efectuate către proprietar, dacă bunurile au fost supuse uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau sub regimul de antrepozit de TVA.
(8) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 307alin. (5) din Codul fiscal.
(9) În lipsa unor dovezi suplimentare se consideră că:
a) orice persoană care scoate bunuri din regimul de antrepozit de TVA le-a scos în condiţiile impuse de alin. (6);
b) bunurile a căror lipsă se constată dintr-un antrepozit de TVA au fost scoase din regimul respectiv în condiţiile stabilite la alin. (7).
(10) Antrepozitarul de TVA trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de TVA menţionat la alin. (1) lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru antrepozitul de TVA;
b) să fie stabilit în România şi înregistrat în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal;
c) să ţină evidenţa bunurilor aflate în stoc în antrepozitul de TVA;
d) să emită un document care să ateste plasarea bunurilor în regimul de antrepozit de TVA, către fiecare persoană care plasează bunuri într-un astfel de regim, şi să înregistreze acest document într-un registru special;
e) să emită un formular de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA şi să înregistreze acest formular într-un registru special.
(11) Persoana care plasează bunuri în regim de antrepozit de TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit de TVA şi/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să se identifice faţă de antrepozitarul menţionat la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România sau, după caz, cu codul său de identificare fiscală;
b) pentru toate livrările efectuate, să emită factura menţionată la art. 319 alin. (6) din Codul fiscal, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal.
(12) Celelalte limite şi condiţii cu privire la regimul de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1 .
Art. 4.Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme.
